Open Widget Area

posturi.


English

Se făcea că într-un circuit de 14 zile trebuia să facem o croazieră până-n Rhodos. Datorită unor condiţii foarte nasoale meteo, croaziera a avut întârziere. În orice caz au ieşit discuţii aprinse cu o tanti din grup care mi-a zis că … îmi pune murăturile pentru iarnă.
Cea mai ascuţită ameninţare însă a venit când m-a întrebat clasica deja “tu ştii cine-s io?”
M-am scărpinat puţin pe burtă, am căscat niţel, şi i-am zis că ştiu întrucât eu aveam lista completă.
N-a aşteptat să termin să mă întind şi mi-a repetat: “tu ştii cine sunt eu? Soţul meu e pilot la Carpatair”.
Zdaiseama.
După ce mi-am ridicat pantalonii care-mi căzuseră niţel în vine i-am zis că şi soţul meu e pilot la Tarom. Da, am minţit, în momentul respectiv nu eram căsătorită.
Ce a făcut tanti? A doua zi dimineaţă, la micul dejun, când cel mai tare uram din tot sufletul să fiu întreruptă când mănânc sau beau cafeaua, a venit la mine şi mi-a zis că a verificat şi într-adevăr soţul meu e pilot la Tarom şi e unul dintre cei mai buni.
Era să-mi vărs cafeaua pe nas. Pe bune?!!?! Chiar există un pilot Pătraşcu şi fix la Tarom?!?!
Am zâmbit şi i-am zis: “desigur, n-a picat niciodată”.
Astăzi nu am întâlnit-o dar mi-a servit altă duduie aceeaşi cretinătate. “Eu sunt SOŢIA LU’”.
Când principala ta calitate este soţul/soţia/gagicul/gagica/amicii, prietene, your life sucks.

—————————————————————————————————–

O să povestesc odată aici cum am fost cu un grup de credincioși într-un pelerinaj în Evia, Eghina, etc.
O să zic eu cum în fiecare autocar era câte un popă.
O să scriu eu la un moment dat cum la mine în autocar am nimerit cu un călugăr. Care a venit lângă mine, s-a așezat foarte aproape de mine, pe sub sutană mi-a prins mâna, și eu l-am lăsat, n-am mișcat un deget. Era prea funny ca să refuz așa ofertă.
O să spun eu cum mă uitam fix la el ca să văd dacă-l ține, și l-a ținut. Ba chiar m-a întrebat: “întotdeauna vă e frică de lucrurile imposibile?”
Lasă că tot o să detaliez la un moment dat, nu acu’, cum era mai mic cu vreo 8 ani ca mine și cum a vrut să ma pupe când am făcut un popas la un Petrom.
O să vină momentul, lasă că sheruiesc eu.
Cum au trecut cam 2 ani și i-am scris mail. “Băi Septimiu, mie îmi plac fetele. Pe bune! Doamne-ajuta!”
Și cum mi-a trimis înapoi: “copile, și mie îmi plac băieții”.
What!??!??
“Și care-i faza Septimiu, la ce te agitai atâta să ma pupi?”
“Poți să râzi, dar n-am pupat niciodată o fată, doar băieți. Vroiam și eu să vad cum e.”
‪#‎FamilieTradițională‬ ‪#‎caSăVeziCumE‬
‪#‎truestory‬

———————————————————————————-

La cabinetul stomatologic stau pe o banchetă frumoasă, mov, din piele sintetică sper.
Pe peretele din faţă ceasul îmi fură privirea.
Un ceas de forma unui dinte. Ce pot eu să gândesc la treaba asta?
Ce mişto ceas era dacă eram intr-un cabinet ginecologic.

—————————————————————————————————

Masaj, ceai cald, mâini iubitoare.
Nu-mi puteam dori mai mult de la o minunată zi de joi.
Când, deodată, în liniștea întreținută de ritmuri tibetane-n surdină, se auziră niște bocanci în ușă.
- Cine mama mă-sii e?
Mă reped și-mi trag halatul flaușat, roșu cu buline roz. (Da, știu. Mna, cadou de Crăciun primit acu’ 2 ani).
Bum, fleoșc, canci, tugudugu, zbang.
Pumnii în ușă nu contenesc.
- Ce @€€:)://66%>,%^^$ vrei?, întreb politicoasă, uitându-mă cu un ochi pe vizor la fel cum te uiți prin lunetă.
- Deschideți, sunt de la Antena Mega.
- Huh!?!? Ce vorbești băi nene? De ce bați la mine în ușă? N-o să-ți deschid!
- Nu! Nu e ce crezi!
Pffff. Mă uit la terapeută.
- Aș deschide. Îmi dai tu sprayul ăla paralizant din ultima cameră? Sunt desculță pe gresie.
Terapeuta zâmbește.
- Peace.
- Ce peace nene?, mă răstesc la ea.
Dobitocul bate în continuare la ușa mea.
Cred că am înjurat eliberator sau poate mi s-a părut. A plecat.
Acum în loc să facem masaj ne hlizim și mâncăm fructe uscate.
Demenții circulă liber în atmosferă.

————————————————————————————————–

Sunt fuaaaaarte ocupată îmi spuse Booooringozela cand o invitai la o bere la draft in oraș.
După care îmi închise telefonul si mai casca încă o data.
Apoi toată ziua si-o petrecu ferindu-se de cele doua muste care ii mai animau din cand in cand existența.
O bere la draft ?!?! Cum îndrăznește sa-si permită ? Cum își permite sa-ndrazneasca ? , își chinui apoi cei doi neuroni rahitici tocmai treziți din somn.
Eu, Boooringozela, care beau doar cafea la ibric, cu frișcă deasupra in forma de inimioara, cu valoare de piața crescută pe baza lui “I’m busy”, as ieși in oraș doar daca mi-ar ieși si mie orașul sau măcar ceva, la toată ieșirea asta.
După care se liniști, si-si aplica un sărut franțuzesc in oglinda crapata de la baie.
Oglinda, oglinjoara, tu esti cea mai buna prietena a mea din tara.

——————————————————————————————————

Gogu avea firma mare de sucit circumvolutiunile nesucite niciodată. Practic era primul bărbat-băiat-copil care încerca la sinapse nesigure.
După 25 de ani de mâncat lapte bătut cu omizi prăjite nevasta credincioasa, ii puse picioru’n prag.
Gogu intelese ca e semn de iubeala si-o rupse la fuga pe scările blocului.
- Vino aici, acum, urgent, ori unde-ti vor sta picioarele-ti va sta si țestoasa, latra nevasta.
De frica bătăii se intoarse din drum si își pupa nevasta pe marginea curată a halatului lucios de pete de ulei si stranuturi acide.
- Te rog sa ma ierți dragostea mea.
Trei perechi de palme ca o rafala de aghioase sosira pe fata Gogului.
-Sunt sătulă de sărăcie, sunt sătulă de la ciorba de fasole cu ceapa roșie. S-a umflat o Combinație mortala-n mine.
Gogului nu ii venea sa creadă ca noaptea vor dormi impreuna in aceeași camera.
Ce e si iubirea asta, intr-un fel un viol mentalointelectualicescohaiducesc.
Nevasta insa poftea la palme si ii mai arse un croseu la barbie.
- Na, na d-aici ! Du-te la munte, fa ceva congrese, forumuri, ceva mare mare de tot, sa s-adune lume multă. Ca unde e multă lume e si multă ciorba de fasole cu ceapa roșie ! Petrecere in pijamale! Bal mascat! Orice!
Gogu se lumina la fata.
Uuuuuu. Un Congressssss…..
Cum de nu ii trecuse asta prin țestoasă pana acum ?
Făcută pe un stadion, cu oameni care de mici si-au dorit de ziua lor sa primească microfoane sau stații de amplificare sa se-auda, cu taxa de intrare. Cei mai bogați sa dea câte un sac de fasole si cei mai săraci câte o ceapa.
Ce idee grozava !!
Ne vom îmbogăți din sucirea circumvolutiunilor nesucite !

—————————————————————————————————————

Cumințenia Pământului era o femeie practic fată.
Avea 46 de ani, două luni, trei săptămâna și două zile, și îi plăcea să mănânce uafăls cu ciocolată și banane.
Singurele ei relații erau cu personajele din capul ei cu care avea dialoguri atât de reale.
Parcă.
Cumințenia Pământului avea o moacă de nătăroaică + un nas mare, contrastant cu o frunte mică.
Întâlnirile cu persoane din viața reală îi inhibau Imaginația.
Când ceva din realitate nu se potrivea cu plăsmuirile ei, Cumințenia Pământului devenea Răutatea Pământului.
Atunci dădea vina pe țară, pe neam, pe părinți, pe soartă, și apoi se ducea să mai frece puțin frunzele de mentă din spatele curții.
Într-o zi, singura ei amică din viața reală îi spuse :
- Cumințenia Pământului, problema ta e că ești nătăroaică. Înțelegi ?
- Nu.
- Asta pentru că ești nătăroaică.
- Tot nu pricep.
- Normal. Ești nătăroaică. D-asta. Dar nu e mare problemă câtă vreme o să încetezi cu Imaginația din capul tău și treci în lumea reală. Chiar așa nătăroaică cum ești, o să găsești ceva de făcut și n-o să-ți mai obosești mintea cu fantasme.
Atunci Cumințenia Pământului își Imagină o idee :
Tu amică – Eu “nătăroaică” ? = Tu nu Amică.
-Tu nu amică mie, Unfriend !, a zbierat Cumințenia, după care a fugit la oglindă, s-a pupat în ea, apoi spuse : Inteligență mică, ești cea mai Inteligență mare !

Cristina Patrascu

Despre Cristina Patrascu

Cristina Patrascu





Leave a Reply