Open Widget Area

Păi nu ţi-ai dat seama?


English

România e frumoasă. Geografic vorbind. Ca relief. Munţi, dealuri verzi, câmpii întinse.

Şi chiar şi cu promovarea stăm bine, turiştii străini sunt din ce în ce mai mulţi.

Chiar şi eu am promovat-o.

green_snake_2_91655800

Băusem o sticlă de horincă primită din Maramureş, m-am pilit, şi nu ştiu ce m-a apucat într-o seară.
“Băi Cristina, ia promovează România!”, mi-am zis uitându-mă în oglinda de la baie, în timp ce-mi aruncam apă rece pe faţă.
Come on, asta nu stă în picioare, toată lumea ştie că nu pun gura pe picătură de alcool.

Deci o promovezi, că e frumoasă. Dar ce te faci cu oamenii?

Românii au nişte particularităţi.
Nişte caracteristici bre, numai ale lor. Pe care eu nu le-am mai găsit la alte popoare.

Şi dacă ar fi să aleg un singur atribut care mă enervează pe mine cel mai şi cel mai mult ar fi DATUL DE GARD.

C-o fi, c-o păţi, că stai să vezi, să mă eliberez de treabă şi te sun eu, hai mâine, nu azi, hai pe vineri, nu, mai bine lunea care vine.

Sunt ZECI de proiecte de care m-am apucat şi n-am avut cu cine le face. ZECI! Nu exagerez.

Începând de la filmat prin Bucureşti video-uri cu intenţia de a le posta pe facebook, cu scop comercial desigur. Eu nu sunt româncă din punctul de vedere al datului de gard şi spun direct. Aveam în gând să obţin bani din proiectul ăla.

Am mai avut la un moment dat ceva de filmat, am vorbit cu operatorul, da, facem, dregem, rupem munţii, dar stai să vezi că am copil, şi plânge, face caca, pipi, suge lapte. Deci nu vrei. Deci nu poţi. A că pot, dar nu azi, las’ pe mâini, culminat cu neraspuns la telefon.

Am mai avut proiect în turism, să fac o anumită activitate care nici acum nu există, în Bucureşti. Ne vedem, vorbim, discutăm, ne înţelegem chiar şi la calcule. Omul pleacă “la munte cu iubita”. Şi draci dacă a mai dat vreun semn până în ziua de azi.

Nu e ceva normal psihic vorbind. Nu e ceva normal să vorbeşti cu un om şi să te duci aiurea fără măcar să laşi o explicaţie. Gen “făi, m-am gândit, am analizat, am consultat şi un specialist, şi nu pot”. Ok! Dar aşa?! Să dispari ca ceaţa de octombrie în câteva ore?

Nu vorbesc de Lene aici, e vorba de a-ţi plasa rahat în gură, de a te reduce la zero, de a nu te respecta.

Frate, this is so not cool, believe me.

Îi zic uneia, anul trecut, că poate să îşi facă expoziţie foto într-un mall bucureştean. În ideea că ea se putea promova, ca fotograf, şi eu îmi puteam lega tema ei de o acţiune pe care o făceam.
A, da, facem. Dus la fund şi dispărut în neant.

Când lucram în Corfu, mi-a zis o grecoaică la un peşte mâncat lângă mare şi un pahar de vin alb.
“Christina mou, you Romanians are very nice people but very strage.”
Am tot discutat cu ea, femeia lucrase cu românii de la primele autocare de turişti plecaţi în vacanţă “la greci”.
Cunoştea materialul. Mi-a explicat şi ea la fel ce tot spun şi eu. Acum zici ceva, mâine te dai la fund.

În afară de fofilarea asta, LIPSA EXPRIMĂRII apasă şi ea cu presiune pe buboi.

Da, frate, a exprimării. VERBALE.

Eu şi o insă. Ne apropiem, ieşim la băut cafele, suc, fumat, povestit chestii, sheruit probleme. Cam ce fac prietenii. Trece timp, şi aia la un moment dat nu mai îmi răspunde la telefon. Bă, da’ deloc. O las în plata Domnului. Ne ciocnim pe stradă şi începem să vorbim. O întreb ce a fost, zice senină că a PRESUPUS x chestie.
Păi eu voi presupune că eşti o vită proastă care nu mai dă lapte, şi te trimit la abator.
E normal să ajungi salam săsesc doar din PRESUPUNERI?

Este o treaba normală psihic vorbind să PRESUPUI chestii fără să le verifici şi să acţionezi?

Păpuşă, ai o gură, foloseşte-o şi la VORBIT, nu doar la supt acadele.

Gen “Cristina, ai făcut tu X lucru?” Da/Nu. Dacă da, să nu mai faci, că nu îmi place X lucru. Dacă nu, ah, sorry, am luat de la magazinul de legale ceva, dar aveam faţa asta de ţărancă proastă, ăia mi-au dat expirate şi am început cu presupuneri.

Alt exemplu ar fi un amic gay. Care îmi face la un moment dat mărturisirea că e gay cu rugămintea să nu mai spun la nimeni. Nici până în ziua de azi nu am spus nimănui deşi nu mai vorbesc cu el. Pentru că na, nu mai vorbesc cu el omul începând imediat de la marturisire să mă suspecteze în fiecare oră că “îl spun”.

Şi să aibă în el deja o răutate pentru orice făceam pentru că lucra în el boala asta care calcă totul în picioare fără milă, şi se numeşte Bănuială. Care vine de la Neîncredere. În propria persoană, fir-ar să fie.

Şi ne întoarcem la Complexe. Că asta e, omul complexat e cel mai de evitat. Tu vei fi de vină la un moment dat pentru complexul lui.

Omul matur ştie să verbalizeze. Nu poţi tu să îmi spui că eşti foarte matur dar faci ca altă proastă care îmi spunea mie după un an de zile că face a doua facultate şi e ocupată. “Păi nu ţi-ai dat seama?”

DUPĂ CE?

Toţi ăştia pentru câtă vreme mi-au mâncat ei mie, pentru câţi neuroni morţi în discuţiile fără pic de logică cu ei, pentru câte riduri oi fi făcut eu pe frunte ridicând din sprâncene la toate reacţiile lor anormale, merită să fie părăsiţi de parteneri şi daţi afară de la joburi fără nici o explicaţie.

Dar ok, pentru că-s fată bună, să le vină prin poştă scrisori în cinci ani. “Hei. Păi nu ţi-ai dat seama?”

Ba nu! Merită bătuţi cu ranga în gură şi la final când ar băga faţa aia înduioşătoare cu ochii plini de mirare, să le-o dai p-asta cu “Păi nu ţi-ai dat seama?”

Cristina Patrascu

Despre Cristina Patrascu

Cristina Patrascu





Leave a Reply