Open Widget Area

agresorul


English

slap
În urmă cu ceva timp am câştigat un proces. N-am scris aici pentru că nu simţeam eu că îşi are sensul atunci. Dar poate acum are.
Treaba e că eram cu iubita mea pe stradă. Nu ne ţineam de mâna. Pur şi simplu mergeam una lângă alta şi ne plimbam.
Era o zona din Militari cu trotuare largi, cu băncuţe, cu mame cu copii care desenau cu cretă colorată şi săreau şotronul.
Ei bine, în zona asta, a apărut la un moment dat un individ semi-beat care a început să ne agreseze pe mine şi pe prietena mea.
Îndeosebi pe prietena mea. Că “ce faci păpuşă”, “unde va duceţi fetelor”, “blablabla”.
Cine mă cunoaşte real, mă cunoaşte ca pe cel mai calm om din lume, pacifist, buddhist, total ocolitor de răzmeriţă.
Aşa că îi spun omului că preferăm să ne lase în pace, îmi iau prietena de mâna şi grăbesc pasul.
Individul devine deodată şi mai agasant şi îi pune mâna pe fund, evident, prietenei mele.
Nu ştiu cum sunt eu când sunt eu agresată, dar ştiu că devin alta când îmi sunt agresaţi oamenii dragi.
Nu pot să descriu ce procese chimice se întâmplă cu mine în momentele alea dar iau atitudine şi ripostez urgent.
Aşa că ţinând-o cu o mână pe prietena mea, mă răsucesc pe un picior, şi mă trezesc ţinându-l pe beţivan de respectiva mână.
Şi beţivanul mă loveşte. Şi încep să îl lovesc şi eu, că doar nu poţi să îmi spui că eu ar trebui să stau să recit poezii de Eminescu în timp ce un golan mă loveşte.
Şi în fine nu ştiu cum de am avut atâta forţă, poate de la tenis de câmp şi înot ce am practicat profesionist în tinereţe, cert e că i-am dat la nenea mai mult decât mi-a dat el mie. Şi ştiu că la un moment dat, fix moment datul când el simţea că o să îl fragmentez bucăţi pe jos dacă nu-şi vede de ale lui, îl aud că zice:” hai la Poliţie!”.
“Perfect! Hai la Poliţie!”, îi spun. Chiar mă gândeam că ar fi minunat, absolut minunat, să avem poliţişti, gardieni publici, în tot Bucureştiul nu doar Herăstrău, centru, şi Cişmigiu. Unde Cişmigiu tot degeaba sunt; citeam deunăzi cum mâncase bătaie o fată acolo. În fine.
Ajungem la Secţia X de Poliţie, (de cartier), toţi trei. El cu gura mare că a fost bătut.
Am intrat toţi trei într-o cameră, poliţiştii s-au prins care e cel băut şi agresiv dintre noi, şi am început să explicăm ce se întâmplase.
Agresorul şi cel care nu îşi văzuse de treabă şi sărise şi la fundul iubitei mele şi să mă bată pe mine se văita întruna că mâncase bătaie.
Iar eu am spus fix ce s-a întâmplat. “S-a luat de iubita mea pe stradă, i-am oprit mâna, a sărit să mă bată, şi i-am dat fără număr.”
Eu am dat ca să mă apar, el a dat ca să atace, asta e diferenţa esenţială.
În fine, am completat şi semnat o declaraţie, poliţiştii au spus toţi la unison că e normală reacţia mea, şi a urmat un proces la o Judecătoria de sector.
Nu vreau să aud acum căcat de comentarii care încep cu “puteai să eviţi neieşind din casă” sau “când omul te-a lovit, tu trebia să staiiiiiiii”. Sunt sătulă de comportament d-ăsta de om obişnuit cu bătaia.
Deci revenind, m-am înfiinţat eu la Judecătoria respctiva şi eu am fost achitată şi agresorul amendat pentru deranjarea liniştii publice, deci un proces cu deznodământ perfect corect.
Ok, perfect corect era ca noi să mergem pe stradă, el să îşi vadă de ale lui, dar în fine.
Faptul că eu am reuşit să îl anihilez fizic pe agresor mă miră. Dar în fine, aş fi vrut doar să ne vedem fiecare de viaţă în linişte şi pace cum ziceam.
Şi well, unde vreau să ajung?
Azi am făcut curăţenie în casă împreună cu cineva profi, plătit pentru asta. Şi cum vorbeam noi în bucătărie, ne dăm seama c-am fie mânca o îngheţată-ea-/ fie bea o bere-eu-.
Şi plec afară să cumpăr. Pe stradă, în timpul mersului meu, o dacie 1310, d-aia veche veche, vrea să dea cu spatele şi să mă lovească.
Mă uit la om, gen “frate nu vezi că trec şi eu?”. Omul tot dădea cu spatele. Stau şi aştept să vină maşina până în dreptul meu, fac un pas şi ajung la geamul omului: “Ce faci nene, dai peste mine?” “Ce e? Vii la geam direct? Vrei să mă baţi?” Şi ghici cine era la volanul maşinii. Da, un agresor care oricâtă amendă şi-ar lua, oricâte procese, rămâne violent în esenţă. Poate amenzi mai mari pentru el sper. Mai mari, mai multe, şi mai dese. Şi în nici un caz ” lasă-l săracu’, e şi el agresor”.

Cristina Patrascu

Despre Cristina Patrascu

Cristina Patrascu





Leave a Reply