Open Widget Area

Aiere


English

images

Povestea e atât de reală, din păcate.

Şi îmi amintesc de ea după ce m-am intlnit azi cu o prietenă bună din turism. Oare cum sună asta? :)

Îmi spune că s-a umplut lumea, în general vorbind, de oameni prefabricati, oameni artificiali, de carton, lipsiţi de fapt de valoare intrinsecă şi mustind de valoare comercială, de marketing, bine împachetaţi.

Şi că de ce există oameni care “înghit” aşa ceva?

I-am prezentat o sută două zeci si patru de exemple de mărfuri care nu sunt ce ar trebui să fie.

Mâncăm pufuleţi mult mai pufoşi decât înainte. Pâinea e umflată, făcută parcă din fulgi de cereale şi apă stătută peste noapte. Laptele nu mai e lapte. Ci o zeamă chioară din care s-au extras fix lucrurile alea de care aveam nevoie. Roşiile nu mai sunt roşii, merele nu mai sunt mere. Ci receptacul rămas din floare, mult injectat. Hainele nu mai sunt cum ar trebui să fie. Îmbrăcăm plastic şi fibre prelucrate din petrol, nu bumbac sau lână.

Şi oamenii sunt la fel: frumoşi pe aspecte, găunoşi şi subţirei pe dinăuntru.

Foarte rar am mai întâlnit oameni adânci în ultimul timp.

Majoritatea joacă diverse roluri, şi scuturaţi bine de puterea vreunui strănut, se descompun în diverse e-uri.
Sau EU-uri.

Prostie 100%. Fără impurităţi.

Omul prost e ca păduchele care ţâşneşte pe frunte pentru că prostia şi fudulia întotdeauna au fost verişoare de gradul I.

Povestea următoare e adevărată.

La un Seminar/Forum/Conferinţă, am stat pe acelaşi rând cu un paraplici alunecos de acest gen.

Un tip subţirel, înăltuţ, ieftinel, şi toate descrierile lui ar trebui să fie diminutive ca să fie redată perfect structura.

Un individ înfumurat, fals, un om cu care nu mi-ar plăcea să petrec timp.

În pauză, am vorbit cu mulţi amici cu care mă găseam în sala. Toţi mi s-au plans de cât de arogant este respectivul.

Nu îl cunoşteam bine, nu puteam să mă pronunţ, dar DA, aveam aceeaşi senzaţie-intuiţie.

În urma unei discuţii nici eu nu mai ştiu cum şi unde, aflu de la el că de fapt el e un “timid”. :)

N-am mai comentat nimic, pentru că “timidul” este primul de fiecare dată când vine vorba să prezinte câte ceva sau să fie purtătorul de cuvânt al vreunei companii.

Oamenii de acest calibru nu trec prin viaţă cu spatele drept ci unduindu-se, târându-se, serpuindu-se.

Îşi dezvoltă un stil linguşitor şi în timp şi-l şlefuiesc până la nivel de versatilitate aparent intelectualicească.

Pentru că trăim vremuri nebune, publicul, oamenii, nu mai au răbdare să se ducă până în profunzimea lucrurilor şi să reuşească să discearnă între un om de acest tip şi altul.

Judecăm aparenţele.

Ar fi bine dacă, din lipsa de timp, aparenţă ar însemna senzaţia pe care o ai fizic, în corp.

Intuiţia.

Felul în care ţi se înmoaie genunchii, cumsimţi o apăsare în plexul solar sau pur şi simplu cum Ştii că vrei să eviţi un om.

Ar fi bine să ascultăm cu toţii ce ne spune Intuiţia.

Aşa cum îmi spunea o prietenă: “Intuiţia e modul în care Dumnezeu ne comunica”. În cel mai Rapid mod, aş adauga.

Cristina Patrascu

Despre Cristina Patrascu

Cristina Patrascu





Leave a Reply