Open Widget Area

All animals are Equal (3)


English

“All animals are equal but some animals are more equal than others”

George Orwell

1511922_890270150992453_6559579730213404998_n

A fost odată ca niciodată că de n-ar fi fost nici nu s-ar fi povestit.

A fost odată o fermă de iepuri.

Sortați în cuști în funcție de rasă, iepurii erau hrăniți și crescuți pentru blană. Se întrebau deseori de ce avuseseră această soartă și nu înțelegeau cum de oamenii care se consideră atât de evoluați încât au descoperit blugii și au inventat fel de fel de mărci de renume în care moda se schimbă de pe o zi pe alta, încă își mai doresc și să se mai și laude cu haine de blană de iepure.

Tocmai pentru că știau că timpul le e atât de limitat, trăiau conștient fiecare secundă din viață. Se bucurau de trifoi, de boabe de furaj și de fiecare rază de soare care le mai pătrundea prin ferestre.

Într-o cușcă erau două fete iepuroaice și trei masculi. Le spun masculi și nu bărbați tocmai pentru a-mi arăta respectul pentru viața lor trăită în totală tolerantă față de orice soarta avea să le ofere.

Crescură de mici și se cunoșteau foarte bine între ei. Știau care e mai mofturos și mai năzuros din fire și cine ținea intotdeauna dinadins să aibă dreptate.

Odată ajunși la vârsta adolescenței și știind că nu e foarte mult timp rămas să se bucure de viață, au început să se iubească. Prima relație din cușcă a fost între un iepure alb cu codiță neagră și un dintre iepuroaice. S-au iubit foarte scurt, repede și la obiect împrăștiind în jur bucurie.

S-au despărțit dintr-odată nici ei neștiind de ce.
După care iepuroaica a trecut la alt iepure pe care l-a iubit la fel de fulgerător. Dragostea lor însă a durat cât un foc de paie. Rămas neiubit, iepuroaica a considerat necesar să îl iubească și pe cel de-al treilea, pe ultimul dintre masculii din cușcă.

Neinteresat de trecutul său, iepurele înfierbântat s-a aruncat imediat și și-a deschis sufletul. S-a implicat total în relație și iepuroaica l-a iubit și pe el câteva ore.

Mai rămăsese însă o iepuroaică, un stil romantic și profund de suflet. Ea scria poezii și noaptea încerca să își imagineze unde se duce Luna când coboară.

Iepuroaica cea iubitoare a încercat să creeze și cu iepuroaica romantică o legătură însă aceasta nu era genul care să se implice ușor.
Mai întâi i-a mirosit urechile, și a împins-o cu botul. A testat să vadă dacă mănâncă trifoi de la ea când îi lasă.

Însă iepuroaica romantică chiar vroia o singură și unică dragoste pentru toată viața ei. Își dorea ori să întâlnească marea ei iubire, ori să rămână fecioară etern și așa să și moară.
Iepuroaica iubitoare însă nu îi putea înțelege mentalitatea.

Doar o viață scurtă aia până ți se jupoiae blană și atunci de ce să nu profiți să iubești repede pe cât de mulți se poate ?

Iepuroaica romantică însă considera că dragostea adevărată este profundă, ține de sentiment și nu de atracție fizică.
Au tot vorbit și au discutat luni întregi fără să ajungă la nici o concluzie.

În treacăt însă, iepuroaica romantică a întrebat-o într-o seară când toți iepurii din cuști dormeau
‘€œTu, oricum, crezi că ai putea iubi o femeie la fel ca și tine ?’

‘œSunt absolut convinsă că da. În fond despre ce e vorba ? O descătușare de senzații în diverse forme și extazuri’ răspunse lejer iepuroaica iubitoare.

‘€œNu. Nu este vorba despre nici o descătușare. Este vorba despre sentimente. Și despre o relație pe care toți iepurii din celelalte cuști o să o afle. Ai curajul să îți asumi acest lucru, la o adică ? ‘ a€œ spuse romantica.

‘Normal. Ce mare lucru ? În fond o viață avem până să fim dezblaniti cu toții. Nu îmi pasă în nici un caz de ce poate zice iepurele fără coadă de deasupra sau iepuroaica cu mulți pui de dedesubt’

“Si de ce te-ai îndrăgosti de mine ?” a€œ, continuă romantica.

“€œPentru că ești mai altfel. Mai specială .”

“Speciala în ce sens ?”

“In sensul că tu vezi lucrurile foarte ciudat. Și mi se pare că nu știi să te bucuri de secundă.”

“Dar pentru mine nu e nici o bucurie, nu înțelegi ? Eu nu simt nici o plăcere în această descătușare fizică de care spuneai. Pentru mine toate descătușările sunt interioare. Și m-aș îndrăgosti doar pentru cât de mult mi-ar lumina sufletul această provocare”, zise romantica.

“€œHm, ce idei ciudate poți să ai !” spuse cumva rastindu-se mult prea iubitoarea.

“€œTerminati fetelor cu gălăgia”, €œ se auzi o voce groasă, masculină din celălalt colț.

Atunci amuțiră amândouă, speriate că și altcineva le ascultase dialogul intim și personal.

Până de dimineață nu mai scoaseră o vorba.

Romantica începuse să vieze deja la dragostea unică pe care și-o imaginase dintotdeauna. Iar mult prea iubitoarea adormi lemn neinteresată de nimic pentru că ea știa că oricum nu e în stare să iubească. I se părea că trebuie să depună efort oricum inutil.

Dimineața se treziră toți, și stăpânii veniră și luară cuștile din celălalt colț. Iepuroaicele se gândeau că precis iepurele bătrân care le strigase noapte de înainte ă încheie vorba, era printre ele și că plătea astfel pentru lipsa lui de decență.

Ziua cele două iepuroaice se priveau suspicios una pe alta și încercau să se gândească ce ar putea gândi cealaltă.
Astfel că mult prea iubitoarea făcea pe visătoarea și își dădea ochii peste spate iar romantica vrând să pară mai realistă, se împingea obraznic spre mâncare în toți ceilalți masculi.

Seara s-au apropiat însă una de alta și au inceput să se sărute, nici ele neștiind cum.

Li se înroșiseră urechile, nasul și toți ceilalți se oprisera din mâncat.
Nu mai văzuse nimeni în toată viața lor așa grozăvie.

“€œCe înseamnă toate astea ?” strigă primul iepure.

“€œEu sunt cel care ar trebui să nu înțeleg nimic, nu tu. În fond ea te-a părăsit fix pentru mine”, a€œ spuse cel de-al doilea.

“€œUitati că dintre voi trei, cumva ea m-a ales ultimul pe mine”, a€œ zise și cel de-al treilea.

Cei doi îi râseră în nas.
“Din moment ce îi știai trecutul și ai crezut că fix la ține se poate opri, înseamnă că n-ai înțeles nimic din iubirea ei”.

Iepuroaicele însă nu auzeau nimic. Erau într-o cu totul altă lume. Vedeau în jur fluturi cu aripi mov cu buline galbene și baloane colorate-n roz plutind în încăpere.

“€œVedeti și voi balonul ăla roz care se înalță către fluturele mov din tavan ?” strigă mult prea iubitoarea.

“€œCe balon ?” întebă cineva.

“€œA luat-o razna săraca de la atâta iubire”, a€œ comentat altcineva.

“€œLasati fata în pace că e tânără și trebuie să se simtă fericita” zise o altă voce.

“€œSa te simți bine nu înseamnă că altul să se simtă rău, mă scuzati” interveni altcineva.

Iepuroaicele însă nu erau deloc supărate. Ceva absolut fantastic li se intaplase și nici nu vroiau să știe de ce, cum, și cât de mult bârfesc toți iepurii din încăpere.

Iubirea lor a crescut în fiecare zi din ce în ce mai mult și deja toate cuștile cunoșteau de ea.

Însă mult prea iubitoarea trăia de multe ori pentru mulțime.

Vroia să fie recunoscută drept iubitoarea cea mai mare de masculi din iepurime. Oare era bine pentru ea să se afișeze cu o femeie ?
“€œOare e bine pentru mine să mă afișez cu tine, femeie ?” întrebă într-o seara mult prea iubitoarea.

“Ce vrei să spui prin afișare ? Eu credeam că ne iubim” spuse romantica.

“€œOf. Sunt tare complicată. Viața e la fel.”

“€œNu e adevărat. Pentru mine lucrurile sunt foarte simple. Și cred că profunzimea unui suflet stă în cât de simplu e și cât de mult își simplifică viața. Și nu cred că ești complicată deloc. Îți dorești mai multă faimă. Atâta tot. Pentru tine e mai importantă iepurimea decât ce simte sufletul tău.”€œzise romantica.

Mult prea iubitoarea tăcu. Știa că are dreptate.

“€œStii care e paradoxul pe care eu nu-l înțeleg ? Oare cum de nu-ți păsa că treci de la un iepure la altul fără să-ți pese de nimeni și de nimic și dintr-odată te interesează ce zice iepurimea. Mai ales tu care spui că vrei să trăiești intens. Să arzi ca flacăra. Nu crezi că flacăra iubirii este cea mai mare flacără posibilă în Univers ?”

Iepuroaica mult prea iubitoare nu zise nimic dar o anunță clar că nu mai vrea să fie împreună. Romantica îi căzu în patru labe și o imploră să se mai gândească.” E ușor să renunți la tot dar mult mai greu s-o iei de la capăt și să construiești. Și dacă e să vorbim corect, poți a treci de la un suflet pereche la altul toată viața. Sau poți să te calmezi puțin și să te stabilești doar la unul. “

“€œSunt deja foarte departe “, a€œ spuse filozofic mult prea iubitoarea.

Romantica a suferit forte mult și nu a mai mâncat trei zile.

Mult prea iubitoarea i-a luat iarăși la iubit pe masculi însă a schimbat oridinea. Întâi s-a oprit la al treilea, apoi la al doilea și în final la primul.

Într-o zi s-au auzit zgomote de-afară. Veniseră să le ridice iarăși cuștile.
Au văzut doi babrbati îmbrăcați în salopete albastre și o fată blondă cu părul cârlionțat.

Le-au ridicat fix cușca lor și i-au dus afară.

Totul era așa de frumos. Vedeau iarba pe care o mâncau zilnic în stare naturală, și chiar de-adevăratelea fluturi mov cu picățele galbene zburând în grădină.

“€œNe-a sosit clipa” îi spuse mult prea iubitoarea romanticii.

“€œAsa e” îi spuse pentru prima data romantica, care de atunci refuzase ă mai vorbească cu ea.

Stăpânii se uitară în cuști și apucară masculii de urechi ca să îi tragă afară.
O apucară și pe mult prea iubitoare iar romantică îl mușca pe unul din ei de mână.

Atunci mâna nemiloasă a unuia o lovi peste bot cu putere.

“€œPe asta o s-o tăiem pentru că e foarte rea” spuse fata blondă care venise să-i salveze.

Așa s-a și întâmplat, iar ceilalți au fost crescuți până la bătrânețe într-o curte a unei organizații de protecție a animalelor. Mult prea iubitoarea nu a mai putut să se îndrăgostească de atunci niciodată de nimeni.

A murit de bătrânețe cu gândul și cu dragostea nestinsă pentru romantică.

Iar romantica nu a fost dusă la tăiere, pentru că pe drum bărbatul cu salopetă care o infascase, a văzut o scânteie divină lucind în ochii ei.

A dus-o acasă și a ținut-o mereu în sufragerie. Le plăcea tuturor că se împrietenise cu pisica și se distrau pe seama relației lor neînțelese de nimeni.

Cristina Patrascu

Despre Cristina Patrascu

Cristina Patrascu





Leave a Reply