Open Widget Area

All animals are Equal (4)


English

“All animals are equal, but some animals are more equal than others.”

George Orwell

10968412_938314449521356_4959146014631867391_n


Erau odată în sudul Africii un lac minunat. Se creaseră aici multe legături minunate între animale. Rinocerii și hipopotamii își împărțiseră zona în parcele încât să se poată îmbăia fiecare în voie.
Elefanții aveau locul lor special de unde mai beau câteodată apă.
Păsările flamingo își îmbăiau picioarele și făceau băi de nămol spre locul unde erau trestiile.
Iar crocodilii cu șerpii aleseseră drept fundul lacului loc de joacă.
Crocodilul Tango era cel mai mare dintre ei și toți îl considerau cel mai înțelept.

La el veniseră un cuplu de elefanți care vroiau să divorțeze și Tango le dăduse sfaturi cum că în perioada când lacurile seacă și nu plouă este secetă și toți devenim mult mai infometați și mai iritați. Așa că trebuiau să aștepte prima ploaie și abia pe urmă să vadă dacă se mai iubesc sau nu. În vremuri grele toți reacționează ciudat și nu e bine niciodată să iei decizii când ți-e foarte foame.

Mai veniseră și două leoaice care se iubeau între ele și nu știau cum să facă pentru că ele se iubeau mai mult decât le permitea societatea. Tango le ascultase pe fiecare dintre ele. Una avusese o relație cu un leu, o terminase și acum se îndrăgostise de o leoaică pentru prima data. Iar cealalata avusese relații numai cu femei dintotdeauna. Considera leii prea fioroși și sălbatici și ea își dorea mai multă tandrețe în viață. Le observa cum le sclipeau ochii de fericire și atunci le îndemnă să lupte importiva tuturor, a lumii toată dacă e nevoie, pentru dragostea lor.

Altădată veniră la Tango o famile de iepuri de stepă cu doisprezece copii. Mama iepuroaicei era îngrijorata că iepurele era prea romantic și visător și deloc alergător după iarbă. Avusese discuții nenumărate cu ginerele său și își dorise să stea la ei acasă ca să aibă grijă de nepoți. Iar iepurele o refuzase, motiv de certuri cu soția lui. Atunci Tango le spuse că orice mamă trebuie să își iubească copilul susținându-l și dându-i ajutor numai când acesta i-l solicita. În rest, ajutorul nesolicitat nu e ajutor. Și ca să nu își lase mama niciunuia să intervină în vreun fel în familia lor. Și că o mamă bună și iubitoare îi va înțelege și susține de la distanță.

Într-o zi a venit la Tango un șarpe tânăr cu doi dinți lungi și o limbă tăiată în două. Îi spunea că așa îi e felul și nu i-a tăiat nimeni limba drept pedeapsă.

Și își cere scuze că e puțin sâsâit și peltic. Tango îi spuse să stea liniștit pentru că limba fiecăruia contează mai puțin și chiar și vorbele. Tot ce contează e ce fac.

Șarpele zâmbi și își arată colții și îi trimise limba tăiată în două din greșeală după urechile lui Tango.

Își începu povestea și ceru sfaturi. Era dat afară din casă, cu doi copii mici care vroiau lapte și nu mai avea unde să doarmă.
Toți prietenii îl părăsiseră și nici nu își găsea nimic să șerpuiască, nici măcar cu ziua. Toate locurile de muncă păreau blocate pentru el și nu mai știa cum să iasă din impas.

Tango îl asculta cu atenție și privea limbajul corpului.
Tot timpul cât îi povestise, șarpele dăduse nervos din coadă și își alesese cuvintele cu grijă. Folosea mulți termeni deosebiți și academici. Îi spusese că avea o casă “€œeclectica” și că datorită evenimentelor venite una după alta, toată luna a fost “€œHectica”. Folosea inflexiuni ale vocii și avea grijă să scoată un sâsâit după fiecare lucru grav semnalat.

Nu știa de ce, însă șarpele nu îi inspira încredere.
Tango însă își aducea aminte că și el avusese o copilărie dificilă. Nu mâncase decât viței morți aruncați în lac și de multe ori stătea cu gura deschisă doar pentru că păsările care îi curățau dinții, aduceau din greșeală mâncare.

I se făcu milă de șarpe așa că îl invită dedesubt în lac unde își avea casa.
Șarpele acceptă imediat.

Așa că se scufundară amândoi în adâncul lacului și începură să înnoate spre casă.
Pe drum, Tango se gândea dacă e un luru înțelept să aducă în casă pe cineva despre care nu știe mare lucru, însă șarpele înota așa de inocent încât aproape că își uită gândul.

Intrară în casă unde îi aștepta o masă întinsă, câteva frânturi de aripi de păsări, o coadă de bivol african și trei ouă de broască țestoasă.

Tango îi puse că de fiecare data, zilnic, pe la aceeași oră, soția îi pregătește cele mai alese mâncăruri pentru că apreciază dedicația spre înțelepțirea lacului și poate a junglei totodată. Erau căsătoriți de mici și nici nu mai avuseseră alte relații. Și nici nu le trebuise. De fapt cineva le făcuse cunoștință și din acel moment au rămas împreună. Asta pentru că amândoi știau să iubească, chiar dacă nu întotdeauna se potriveau la toate.

Tango era foarte captivat să urmărească meciurile de țânțari iar soția să afle ultimele trenduri în materie de gheare. Tango vrusese mereu copii dar soția niciodată. Că atare mereu mai făcuseră compromisuri dar nu le considerau ceva rău ci ceva făcut cu drag pentru persoană iubită. Amândoi le făcuseră și ajunseseră intotdeaun la înțelegere și armonie.

Tango îi spuse șarpelui că înainte li se făceau cunoștință de către părinți care de la naștere știau care vor fi cuplurile viitoare. Și se iubeau. Tocmai d-asta nu putea să își explice în ruptul capului cum acum, toți schimbă relațiile așa de repede, și cu toate astea nu pot să mai iubească.

Șarpele nici nu auzi bine că se și repezi și înfuleca două ouă zâmbind.
“€œMi-era tare foame”, e scuză șarpele.
Iar Tango zâmbi.
Până la urmă era un lucru bun să încerci să faci bine sufletelor necăjite.

Soția lui Tango apăru voioasă de sub nuferi. Arata excelent. Suplă, grațioasă, cu pielea bine șmirgheluită, lucioasă. Ochii perfect bulbucați, nările proeminente și coadă unduioasă. O soție excelentă pentru Tango. Nici nu puteai să nu o iubești.

Tango începuse să se simtă foarte bine în compania șarpelui, așa că își rugă soția să le aducă și rachiu de rădăcini de “€œvaccinum oxycoccus” după care izbucni în râs. Tango vroia să îi arate șarpelui că și el știe termeni științifici, după care îi spuse că afinul din colțul lacului are niște rădăcini grozave din care iese cel mai bun rachiu din zonă.

Șarpele scoase limba de câteva ori și îi strânse picioarele din față ale lui Tango cu coada. Tango își pierdu pentru o clipă șirul ideilor, însă șarpele îl eliberă imediat și începu să scoată niște sunete ciudate și din limbă și din coadă.

“€œAm doi clopoței în coadă, e ceva ce nu spun la multi”,€œ spuse șarpele.

Tango mirat începu să zâmbească. Era mare lucru că șarpele să îl considere atât de special tocmai pe el să îi facă această confidență.

Drept pentru care saltă frunză mare de palmier de desubt și scoase câțiva bănuți.

Dedesubt în lac, toate animalele foloseau drept bănuți niște mici bucățele de os de mamut drept schimb între bunurile fiecăruia. Când rămâneau la ananghie, își cumpărau ce aveau nevoie cu acești bănuți, care circulau în tot lacul.

Șarpele făcu ochii foarte mari și nici nu aștepta să spună Tango ceva că îi și infasca bănuții și îi spuse “€œMulsssssumesssssssc” .
Îl strânse foarte tare pe Tango apoi cu coada. Și apoi își înfășură tot corpul în jurul lui.

“€œCe vrei să faci ?” întreba speriat Tango.
“€œImi arăt mulssssumirea. Te strâng cât pot de tare, așa ne arătăm noi șerpii, iubirea” răspunse șarpele.

Tango aproape că nu mai putea să respire și nu mai putea să scoată nici un cuvânt.

“Te iubesc” îi spuse șarpele.
Iar Tango se uită după soție care nu mai venea odată cu rachiul.

“€œTe iubesc mult” sasai în continuare șarpele. “Esti mai bun decât credeam. Auzisem despre tine că ai un suflet mare, am venit să verific. De fapt, de azi pot să confirm. Ești cel mai bun suflet pe care l-am întâlnit vreodata” îi tot sâsâia în ureche șarpele lui Tango care aproape își pierduse cunoștința.

Însă soția apăru cu o tavă cu paharele de rachiu și șarpele îi dădu drumul din înfășurare. Se așeza apoi la masă și mulțumi printr-o sărutare de picior doamnei.

“Sunteti tare drăguță.”

Tango nu prea mai știa ce să creadă.

Ce obiceiuri diferite aveau toate sufletele pământului de a-și arată recunoștinta. Dacă șarpele îl strânsese așa de tare, își amintea că el pentru a-și arată recunoștința, atunci când era foarte mic și sărac, mulțumea lacului, tuturor viețuitoarelor din lac, de deasupra, din aer, chiar și pentru lucrurile pe care nu le avea.

Se învățase ca în fiecare zi după trezire să mulțumească pentru o nouă zi, un lac frumos, că are patru picioare, că respiră.
Dar nu strânsese pe nimeni așa de tare.

Șarpele începu să bea rachiu direct din sticlă și lui Tango îi fuse rușine să îi spună că e ceva nepoliticos.

De fapt, se gândea cum să facă să îi spună șarpelui să plece.
“Ai o soție foarte frumoasă. Unde a dispărut așa de repede ?” întreba șarpele.

“€œE sfioasă și timidă, nu îi place să asculte discuțiile între barbati” răspunse Tango.

“€œVa iubesc pe amândoi. Îți iubesc soția la fel de mult că și pe tine. Pot să îi ofer o îmbrățișare ? Chiar simt că o iubesc.” a€œ continuă șarpele.

Tango găsi însă nefirească și inoportuna dorința șarpelui așa că îl refuză politicos.

“Cred că a plecat de fapt de-acasă. Are niște prietene prin vecini cu care mai vorbește despre ce se mai întâmplă prin lac în ultima vreme”

Atunci șarpele sări de la masă direct peste Tango. Începu să îl încolăcească cu țoță puterea încât Tango care nu băuse nici măcar un păhăruț de rachiu ameți deîndată.

“€œMa strângi prea tare” reuși să spună Tango.
“€œAsa facem noi, serpii” răspunse șarpele.

“€œCe fel de manifestare a iubirii este asta ? Eu te-am salvat și tu încerci să mă strângi așa de tare încât aproape că îmi dau sfarsitul”

“Stiai foarte bine că sunt un șarpe când m-ai poftit în casă. Nu m-ai văzut de prima data că sunt un șarpe ? ” a€œ continuă șarpele care îi spotea la ureche că e veninos și că nu se poate controla când înțeapă.

Dintr-o data, Tango leșină și nu mai știu nimic din ce se întâmplă cu el.
S-a trezit după o oră în frunze de ruginare, cu soția lui punându-I mâna pe frunte.
“€œAm visat ?” întreba Tango.
“Despre ce vorbești ?” îl întreba soția.

“€œEram așa de tare strâns de șarpele pe care îl luasem să îl ajut. Și nu mai puteam respiră.”
Soția îi zâmbi și îl întreba curioasă.
“€œCe șarpe ?”
“Era un șarpe pe care îl văzusem că e șarpe. Ba mi-a și spus că șarpe”, se precipită Tango.

Soția se apleca și îl săruta pe frunte.

“Am stat să văd ce se întâmplă cu voi de prima dat când l-ai adus în casă. Și când ți-a spus că el este șarpe, mi-am amintit dintr-o data că noi suntem crocodili. L-am lăsat să văd cât de departe se duce și cât de multe poate să facă. N-ar fi trebuit, pentru că înțepătură lui veninoasa putea să fie letala. Din fericire am intervenit la timp și l-am anihilat. Nu uita iubitule, niciodată. Câteodată trebuie să fii crocodil cu șerpii.”

Cristina Patrascu

Despre Cristina Patrascu

Cristina Patrascu





Leave a Reply