Open Widget Area

De ce nu-mi place mie Andreea ?


English

Tocmai cand scriu acest articol e dupa un mesaj privat pe care il primesc pe fb si in care mi se spune ca “doamna” Marin e o sensibiloasa de numa’ numa’ si cand plange, apai plange “cu tot sufletul”.

Ce-i drept vroiam sa scriu continuarea lui “Despre” si sa mai pun inca ceva puncte. O sa scriu si asta. Insa nu pot sa ma abtin in momentul asta si sa nu aduc in discutie o problema care ma framanta in cel mai crunt mod si anume Manipularea si Manipulatorii. Cum ne dam seama ca suntem manipulati ? Cat de tare ne place sa fim manipulati ? Cam cate moduri sa manipulam exista ?

Eu sunt un om extrem de direct si cu toata diplomatia mea pe care chiar o am, nu pot sa nu spun lucrurilor pe nume. Si da, sunt diplomata pentru ca altfel nu as putea sa dialoghez civilizat cu sutele de turisti pe care trebuie sa ii servesc in cel mai profesionist mod cu putinta.

Dar repet, a fi diplomat nu inseamna sa bagi murdaria sub pres. Ci sa zambesti elegant si sa ceri cat de politicos poti un faras pentru murdaria de sub pres.

“Draga” mea “draga”, iata..de trei ori deja…“draga” .

Andreea, eu sunt un om sensibil. Nu, nu am nevoie de nici un ajutor din partea ta. Daca ai cuiva de oferit un ajutor, da-ti in primul rand tie.
Repet, sunt un om sensibil. Asa m-am nascut. Plangeam cu lacrimi de elefant cand verile la tara se taia vreo gaina si nu intelegeam de ce gaina are soarta de gaina si eu de om. Adica de unde norocul asta pe capul meu sa ma nasc om si nu gaina ? Imi intrebam bunica de multe ori unde e scris ca eu a trebuit sa ma nasc sa ma joc cu mingea si gaina aia din ciorba gaina de taiat ? Sau alte discutii extrem de fiozofice pentru un copil de 5 ani cat aveam eu atunci.
Adunam in borcane, seara, broscute care ma mai si marcau din pura prietenie fireste, si eram frecata pe maini cu sapun de casa in orele urmatoare. Evident, le eliberam a doua zi de dimineata pentru ca masura era doar protectoare, sa nu pateasca ceva noaptea, v-ati prins.
In liceu eram atat de sensibila si timida ca pana intr-a 12-a am avut acnee rozacee si la fiecare nedreptate care aparea, plangeam seara acasa de umflam pernele.
In facultate, am plans cel mai mult… plang si-acuma.
Port sensibilitatea asta si incerc sa ma lupt cu ea. Imi dau seama ca dusa la extreme, ca orice, nu face si nu-mi face bine.

Eu aleg sa plang in singurate.

Daca eram la televiziunea nationala, faceam un mic sondaj.
“Eu plang in singurate. Voi, el, ele, tu,cel din al doilea rand pe dreapta, plangeti ? Cum alegeti sa plangeti ? Care este metoda voastra de plans preferata ? Cum puteti sa va fortati plansul ? Cand ati plans cel mai mult ? Ati putea va rog sa ne plangeti putin ? Nu…ziceam doar asa…sa va creada lumea care se uita la noi …sa fiti credibil, in ideea asta..”

Ziceam eu …ca plang in singuratate. E “metoda mea de plans preferata”.
Mi se pare mie ca nu e treaba nimanui ce suferinte am eu si oricum daca vreau sa mi se rezolve ceva, cer direct, fara nici un fel de plans.
In ultima vreme dupa ce mi-am controlat sensibilitatea asa cum iti controlezi orice viciu, m-am cam lasat de plans. Am descoperit ca rasul si pofta de viata pe care le am sunt mult mai puternice decat orice lucru nedrept pe care pot sa il sesizez si sa-l plang.

Insa , nu vreau sa fac disectie doar pe mine. Am cunoscut Slava Cerului si alti “pacatosi” ca mine in ale sensibilitatii. Nu neaaparat in ale plansului. Pentru ca ghici ce ? Sensibilitatea nu e direct proportionala mereu cu plansul !
Am cunoscut o fata, o colega de munca care doi ani de zile mi-a ascuns ca are probleme acasa, certuri in familie, si ca au fost nopti cand adormea afara sub cerul liber, in gradina. Facuse o gastrita pentru ca nu putuse sa planga. Altcineva mi-a spus ca din cauza sensibilitatii pe care o avea cand oamenii ii vorbeau usor agresiv, clipea foarte des. Se abtinuse deci sa planga, barbat fiind.
Am auzit o sumedenie de povesti, chiar nu as vrea sa ma latesc foarte mult pe exemplele intalnite.

Ce vreau sa spun e ca : Sa fii sensibil este ceva care nu vine odata cu cometa Halley o data la 75 de ani. Ci o latura aproape peste tot gasita la Om, ca specie.

Deci nu vad de ce sa apreciez sensibilitatea si mai ales plansul, aducandu-l la rang de valoare.

Tocmai am vazut ca sensibilitatea se gaseste cam in toti oamenii in proportii diferite si cu manifestari diferite( cu plans sau fara plans ):
Unul plange pana putrezesc toate pernele,o fata neascultata de nimeni face ulcer, si un barbat care n-a ascultat in viata lui “Si baietii plang cateodata “da din pleoape in sistem “picatura chinezeasca”. Altii compun poezii, unii cantece, etc.

Avand in vedere ca deci am stabilit ca tu, eu ,noi, voi suntem niste sensibili, unii o palmam, altora ne e totuna, iar altii o scot la rever ca brand personal. Adica fiecare ne nastem cu cate un talent, cine stie sa il joace pe Othello foarte bine, asta face ,cine plange extrem de artistic, isi valorifica acest talent.

Preferabil pe scena si stiind foarte clar ca e doar un rol.

Atunci cand tu faci asta insa in viata personala sau…profesionala, ca sa obtii ceva, se numeste din punctul meu de vedere manipulare.
Ca vrei sa ajuti mamele vaduve, copiii cu rubeola, sau delfinii din Marea Neagra, toate sunt lucruri laudabile. Poti sa faci asta si Demn, ca tot o afirmi de fiecare data cand ai ocazia. Ori Demnitate este fix modul in care a ascuns durerea, fata care dormea in iarba noptile. Un om DEMN se VEDE si se SIMTE.

In primul rand nu vorbeste despre asta, nu face elogiu demnitatii, nu ridica statui, nu tine discursuri, nu e orator in ale omeniei, nu cere atentie, nu cauta sa convinga, nu iese in fata, nu da din coate.

Stie ca Demnitatea este o Valoare. Stie ca avand Demnitate are deci Valoare. Punct. Ati vazut vreodata un om Valoros convingandu-ne de ceva cumva, de Valoarea lui ? A ei? Ati vazut-o vreodata pe Claudia Schiffer sa ne spuna ca e frumoasa ? Pe Paolo Coelho cat de mari sunt tirajele de carti publicate? Pe Clayderman ca stie bine de tot sa cante la pian ? Pe Hagi ca stie sa joace fotbal ?
Valoarea NU se spune. Se arata prin ceea ce faci, ce esti si se recunoaste de catre public.

“Mananc demn, merg demn, imi dau cu crema demn, ma incalt demn, plimb cainele demn, storc iarba de grau demn, beau cafea turceasca demn” suna doar ca o coloana sonora dar nu se si vede ca un film.

Nu, nu imi place de “doamna” Andreea pe care nu o consider nici macar doamna. Nu, nu ii consider modul de viata model de urmat.Nu, nu imi place nimic din ce e fals, subtil, serpuitor, unduios, mieunesc, cusut cu ata alba.

Imi plac oamenii cinstiti, cu sufletul transparent si-n care oricine poate citi si nu doar “initiatii”. Imi plac ochii curati, zambetele senine, cuvintele nestudiate, autenticitatea.

Astept insa un proiect media cu adevarat “demn”, Andreea.
Un reality-show cu tine in halatul de baie exersand la oglinda. Rasul. Sau de ce nu, plansul.In ideea ca ar fi chiar de ras, daca n-ar fi de plans.
Sau cu tine invatand sa indrepti oase. Vreau sa te vad cum esti pe bune, dupa ce-ti cade masca si iti stergi machiajul.
Vreau te vad jucand table sau in fine, jocuri aristocratice din inalta clasa.
Mestecand un copan de pui din tocanita moldoveneasca cu care te tot lauzi c-o gatesti.
Sau in fine sorbind mireasma nemaipomenita a vreunei savuroase rate cu portocala cu rozmarin luxem…burghez.
Vreau sa te vad cand ..te dai in leagan in curte si nu “mirosind aroma leganatului tardiv prin frunze tomnatice rubinii pline de rugina adiind dragii mei la picioarele mele, ce frumoasa este viata,nu-i asa ?”
Vreau sa te vad daca mai poti fi TU, cu adevarat naturala.
Vreau sa te vad nutritiva ca toti aditivii aia alimentari sanatosi pe care ni-i recomanzi.
Vreau sa te vad cum tragi la sala Andreea, cum alergi de ..nebuna…pe banda si cum iti curge transpiratia pe frunte.

Vreau sa te vad satioasa si altfel decat in ideea ca chiar m-am cam saturat de tine.

Vreau pe bune, Andreea sa imi arati si mie ca esti cu adevarat Valoroasa si ca eu nici nu stiu ce pierd ca nu ma uit la tine.

Stii doar cu ce m-ai convinge ?
Sa imi spui cum sa ii iau si eu un interviu lui Tiriac.
Sa imi dai si mie ceva sfaturi cum sa ma urc pe Kilimanjaro.
Sa imi dai ceva tipsuri despre cum ajungi daca ar fi sa te duci inapoi in Roman pe cea mai scurta ruta.
Parca si plansa si tot te-as crede. Doar aici.

Cristina Patrascu

Despre Cristina Patrascu

Cristina Patrascu





Leave a Reply