Open Widget Area

Impresii. Subiectivism. Civilizaţie


English

Taguri: , , ,

Nu mai e nici un secret pentru nimeni, iată, Cristina Pătraşcu face şi stand-up în ultima vreme. Care sunt cauzele, motivele, rolul, scopul, sensul şi direcţia acestui demers mai mult sau mai puţin artistic, le veţi afla la momentul potrivit.

12122923_1081621458523987_6770548360214433535_n

Deocamdată tot ce ştiu e că niciodată, dar absolut niciodată, nu îmi voi jigni audienţa care plăteşte o taxă de intrare, prin oferirea de obscenităţi şi vulgarităţi într-un show de umor.

Cred că suntem (încă) suficient de cu toată ţigla pe acoperiş încât să reuşim să discernem ce este umor de calitate, fin, inteligent, şi ce este un fel de râgâială cu miros de mici, produsă de oameni ce se autodenumesc comedianţi.

Well.

Am fost aseară la un show de stand-up şi în seara asta o să mai merg la încă unul.

Am ascultat la final, un fel de prelegere despre ce e bun şi ce e rău în viaţă, despre cat de prost joacă echipa naţională fotbal, despre Iliescu şi revoluţie. Nu, nu erau în cadrul stand-up-ului. Era ca un fel de zeamă de idei ale celui care predica la microfon printre înghiţituri de bere. Băută dintr-o halbă. (Dacă citeşti asta, eşti foarte cool! Not.)

Toate astea ca un fel de aghioasă care nu-şi mai găseşte ieşirea anatomică firească din corp şi atunci se produce o erupţie oral-bucală care face publicul ameţit şi incapabil de nişte reacţii corespunzătoare.

Îl las pe Iliescu/Popescu/Ionescu/Petrescu în pace. Nu asta e ideea! Putea fi vorba de oricine altcineva dintre preşedinţi/senatori/deputaţi. I don’t care! Una din multele mele (sîc!) calităţi este şi aceea că NU FAC POLITICĂ.

E vorba că omul spunea clar că are 28 de ani. Iliescu fiind preşedinte până în 2004, pac un calcul simplu ne arată că acum 11 ani, când umoristul avea 17 ani, Iliescu şi-a şi terminat preşedenţia. Deci omul ăsta nu îl place din perioada când el avea 13 ani. De la 13 ani la 17 ani, lui nu i-a plăcut de Iliescu. Ok, bine, e total democratic. Păcat că nu a avut drept de vot, pentru că-s sigură, nuuuu l-ar fi votat pe Iliescu.

Doi.

Am venit să râd, prietene! Nu! Minerii, criza din Somalia, politicieni pe care tu nu îi placi şi în principiu orice lucru pe care tu îl spui trist, dramatic, NORMAL!, că nu mă face să râd.

Trei.

Dar cine eşti mă tu? Cine eşti tu să îmi spui mie care vin la un show, cine e bun şi cine nu e bun? Da’ lasă-mă pe mine să hotărăsc eu cine e bun şi cine nu e bun. Tu fă-mă să rad, că d-aia am venit la spectacol.

În ceea ce priveşte echipa de fotbal care nu joacă bine, ok, s-a încercat un mod amuzant de a descrie situaţia, să zicem că se încadrează la stand-up şi nu la revoluţie.

Un alt miiiic amănunt.

NU ne interesează, pe noi-public-, dacă eşti sau nu eşti actor profesionist.

În momentul când tu te urci pe scenă şi repeţi de 3 ori “Sunt actor profesionist”, ori nu eşti sigur că ţi-ai luat până la urmă şi examenul de licenţă, ori ai senzaţia că joci un script de doi bani şi încerci s-o scalzi cumva cu profesionismul.

Când mă duc la piaţă şi cumpăr varză, nu mă interesează dacă a fost cultivată de un ţăran autentic, de un absolvent de horticultură sau de un patron care are sere.
Mă interesează ca varza să fie gustoasă, consistenta, raportul preţ-calitate avantajos.

Restul e Too much information.

Nu mă întreba dacă mă simt bine sau nu.
Nu de 10 ori.
Nu mă pune să te aplaud doar ca să vezi tu cam cum stai.

În general vorbind, nu mă pune să te aplaud.
Lasă, că dacă îmi place mie mult de tot, te aplaud şi dacă sunt singura în delir dintre toţi.

Lasă-mă să mă simt bine, nu mă forţa, nu mă hăitui, nu mă băga în colţ, nu mă manipula …. Nu mă manipula altfel decât artistic.
Dacă într-adevăr ai un show bun şi suficienta inteligenta emotionala, evident că poţi să manipulezi publicul. Hai, manipulează-mă aşa.
Dar nu mă face să mă simt prost că aplaud puţin sau deloc.

Ah, şi cel mai important.

ŞTIU cum e să scrii un script, să îl joci, să îl încerci, să îl adaptezi, să îl rescrii, să îl repeţi, să nu-ţi iasă, să faci toate astea iarăşi de la capăt.
Şi dacă am zis că ŞTIU, ŞTIU.
Nu o să îmi dezvălui viaţa mea personală aici doar ca sa îţi demonstrez ţie că ŞTIU.
N-am de demonstrat nimănui nimic.

Deci revenind, ştiu cum e.

Cu toate că viaţa-i amară uneori, NIMENI NU ÎŢi DATOREAZĂ NIMIC!

Scrie-ţi asta deasupra patului ca s-o citeşti la trezire şi culcare, în fiecare zi.

Atunci când cineva îţi arată afecţiune/simpatie/prietenie/admiraţie/respect/valorizare/preţuire, IA CU AMBELE MÂINI ŞI MULŢUMEŞTE!

Dacă până şi Angelina, De Niro, Meryl, şi mulţi alţii cu muuuuult deasupra ta, o fac, de ce n-ai face-o şi tu?

În rest, că-ţi place ţie să stai cu diferite terminaţii-n gură la fiecare 3 minute din show, câtă vreme ştiu că eu nu plătesc bilet pentru aşa ceva, din punctul meu de vedere “Tot înainte!”

Cristina Patrascu

Despre Cristina Patrascu

Cristina Patrascu





Leave a Reply