Open Widget Area

Out of here


English

fridom

Îmi lipsesc poate cele mai bune cuvinte pentru momentul ăsta.

E trecut de 1 noaptea şi citesc pe pagina lui Remus Cernea că se pare că nu a întrunit necesarul de voturi din păcate.

Cum de am ajuns eu să îl susţin pe Remus Cernea? Că poate mulţi se întreabă de unde şi până unde.

Păi ştiu că am participat la marşul “Dumnezeu nu face politică”.

Am stat pe margine şi aşa am putut să am o imagine obiectivă a lucrurilor care se întâmplau acolo.

Erau nişte inşi extrem de agresivi, care urlau, care au urlat şi la mine deşi nu le zisesem absolut nimic.

Trei indivizi care aveau câte ceva de comentat.

Am participat la marşul ăsta pentru că eu cred că biserica trebuie să fie separată de stat.

Pentru că religia e una şi credinţa alta.

Şi da, o spun din postura unui om credincios, spiritual.

După marş am văzut o înregistrare cu un tânăr care recita tot felul de pasaje religioase şi care se certa cu Remus Cernea încercând să îl convingă că Soarele se roteşte în jurul Pământului. Iar Remus Cernea cu o răbdare ireală îi explica efectiv ca unui retardat că de fapt Pământul se roteşte în jurul Soarelui.

Şi de la punctul ăsta am zis că îl voi susţine public no matter what. Long story short.

Câţi politicieni au atâta răbdare? Nici unul.

Câţi politicieni au vorbit întruna, obsesiv aproape, de riscul defrişării pădurilor, de necesitatea unor LEGI, inexistente în acest moment, pentru protejarea animalelor, de protejarea drepturilor omului? Nici unul în afară de el.

Repet, încă simt că nu am toate cuvintele necesare dar încerc să fac un fel de terapie prin scris şi să-mi vărs tot amarul.

Când am ajuns peste noapte să fim atât de bezmetici şi de înrăiţi?

De ce am ajuns să ne oprim la a judeca omul în aparenţe? De ce nu ne uităm la CE face omul şi ne oprim la “evreu”, “polonez”, “homosexual”, “femeie”, “bărbat”, “necăsătorit”, “pletos”?

Am învăţat relativ târziu că pentru ORICE trebuie să lupţi.

Pur şi simplu nu poţi să ai absolut nimic dacă nu lupţi.

Viaţa în sine este o luptă pentru existenţă.

Lupţi pentru un job mai bun. Lupţi până şi pentru o relaţie. Lupţi să îţi menţii relaţia.

Iar fineţurile şi delicateţea excesivă, tăcerea atunci când ai dreptate, toate astea, te aşează în rândurile învinşilor.

Tu, omul care mă citeşti acum, încerci te rog un exerciţiu de imaginaţie?

Mulţumesc.

Imaginează-ţi că eşti la birou să zicem. Eşti tu şi încă 400 de colegi ai tăi. Imaginează-ţi că vezi o nedreptate şi eşti singurul care vorbeşte în faţa tuturor despre ea.

Imaginează-ţi că vezi clar unde e albul şi unde negrul, în timp ce toţi ceilalţi 400 se fac ba că nu observă, ba te mai şi trag de mânecă pe la colţuri să îţi vezi interesul, să îţi ţii gura, să taci, pentru că e mai bine aşa.
Cam aşa a făcut Remus Cernea cât timp a lucrat în Parlamentul României.

A încercat de unul singur să le explice care e albul şi care e negrul.

A luptat cu morile de vânt.

S-a aşezat contra curentului.

A fost jignit, umilit, categorisit în toate felurile.

Doar pentru că a vrut mereu o lume mai bună. Mai multă iubire. Mai multă dragoste pentru animale. Mai multă grijă pentru păduri.

Da, ştiu, şi John Lennon a cântat o viaţă despre iubire. Make love, not war. Let it be.

Da, ştiu şi asta, un dement a făcut obsesie pentru John Lennon. Finalul a fost clar.

Citeam undeva că toţi oamenii ăştia puri, buni, curaţi sufleteşte, au rostul asta de a se sacrifica pentru binele altora.

De ce ai face-o? De ce să nu ai o viaţă normală, cu familia alături, cu o vilă mare, cu o maşină mare, cu o firmă mare?

Nu aşa au toţi?

Fugiţi fraţilor de aici! Luaţi-vă hainele şi toţi banii şi plecaţi.

Hai s-o întindem.

Hai să ne luăm o pauză de România.

Nu zic să o părăsim.

Dar deocamdată, România nu e pentru noi ăştia care avem principii şi caracter puternic.

România nu e a noastră, fraţilor.

România este a celor care dau din coate, cu tupeu, fără educaţie.

România nu mai este a mea.

Nu mai mă simt în România ca la mine acasă.

Nu vreau ca acasă la mine să fie atâta răutate şi să ai grijă să te protejezi singur de dimineaţa până seara.

Nu vreau să calc în scuipaţi pe stradă, nu vreau să mi se umble în buzunare în metrou, nu vreau să văd programe lipsite de decenţă la televizor.

Vreau să stau într-o ţară unde am mai multe opţiuni. Aici nu am decât una. Opţiunea majorităţii.

Dacă nu eşti ca ei, vei fi călcat în picioare.

Vreau să trăiesc într-o ţară care îmi protejeaza drepturile de cetăţean al ei.

DA! Am mai scris şi o mai scriu. Mă gândesc în cel mai serios mod să plec din România.

Later Edit
Eşti homosexual, locuieşti în Bucureşti, şi NU ai votat Remus Cernea?

Păi atunci da, înseamnă că nu eşti încă pregătit să ţi se recunoască drepturile civile.

Pentru că da, Remus Cernea a fost SINGURUL care a luptat pentru drepturile tale civile.

Eşti iubitor de animale, locuieşti în Bucureşti, şi NU ai votat Remus Cernea?

Păi atunci da, însemna că nu eşti încă pregătit să îi fie recunoscut dreptul de a fi tratat corect, câinelui tău.

Dacă cineva îţi schingiuieşte câinele, nu, nu există lege.

Şi ca atare să nu zici nici pâs când aşa ceva o să se întâmple.

L-ai avut pe Remus Cernea de votat. Era SINGURA ta opţiune.

Urli cât de tare iubeşti tu România şi cât de mult trebuie să ne păstrăm pădurile?

Dar NU ai votat Remus Cernea? Meriţi ceea ce trăieşti.

Nu şi eu. Eu nu merit România şi România nu mă merită.

Cristina Patrascu

Despre Cristina Patrascu

Cristina Patrascu





Leave a Reply