Open Widget Area

Pfff.


English

mda

O prietenă din liceu cu care n-am mai vorbit de vreo 8-9 ani îmi zice că eram cele mai bune prietene. Te pup, Adela! :) Mno.
Și că ar fi cool să reluăm relația.
Gizăs.
Deci.
Gizăs.
Există în această multpreaextraordinardemiștoViață niște unde, vibrații, uatevăr, numite într-un singur cuvânt Rezonanță.
În funcție de aceeași Rezonanță oamenii se împrietenesc, particulele se-adună, păsările se-mperechează.

De exemplu, mie îmi place Metallica, ție îți place Metallica, rezultă noi rezonăm identic la același stimul. Între noi există Rezonanță și ca atare prieteneală și timp PLĂCUT de petrecut împreună.
Căci dacă doar mie îmi plăcea Metallica, și ție Floarea Calotă, drumurile noastre, cel puțin la concerte, se distanțau unul de celălalt.
“Evident!”, veți spune.
Dar evidentul nu e mereu atât de evident se pare pentru toată lumea.

Să insiști pe amintiri e grotesc de nefiresc și de pastile totodată.
Când era bunica fată, clima era altfel, încălzirea globală nu era o problemă, populația de Zimbrii ușor în scădere.
Dar azi, 15 ian. 2016, multă apă a curs pe Dunăre, de cinci ori m-am răzgândit în privința neveste-mii, și mult, tare mult m-am schimbat.

Așa că mai țineți minte ce bine era când jucați cu mine fotbal băieți și mâncați bătaie de vă săreau butoanele de la cămăși?
Nu?
Ok, dar mai țineți minte pe Decebal ce mișto era cu barbă?
E, de-aici venim noi toți prietenii. Din daci mă. Prietenieeeeeeee

Cristina Patrascu

Despre Cristina Patrascu

Cristina Patrascu





Leave a Reply