Open Widget Area

Rahatul zilei


English

VaneMoicu

În urmă cam cu 2 luni, am vorbit pe facebook cu un individ care se dădea impresar de comedianţi. Dar şi de muzicieni. Dar şi de acordeonişti. Dar şi de ţambalagii. Şi de acrobaţi. Şi de scamatori.

În fine, paleta variată, adaptare după nevoile clientului, coloana vertebrală mai mult decât flexibilă, ba chiar inexistentă.

O să îi pun un nume imaginar totuşi, că mie îmi place ca şi nevertebratele să poarte nume.

Să zicem Măslin Preţu. Mic la caracter ca o măslină neagră stafidită, Libidinos ca un preţ mare.

Deci merge.

Na. Mălin Preţu. Sau Măslin. Uatevar, că oricum nu mă interesează.

Tipul ăsta zicea că vrea să facă trupă de fete care să presteze stand-up. Iniţial mi-a sunat bine ideea.

Asta până să îmi dau seama că am material mişto, că pot să fac un show chiar foarte bun, şi pot să aduc ceva absolut original nu doar pentru România dar şi în general vorbind.

Plus că pot să prestez stand-up de calitate!

Cu cine vreau eu!

Fără vulgarităţi!

Fără acelaşi cuvânt din patru litere pentru care toată populaţia mâncătoare de seminţe râde aiurea-n tramvai!

Deci fără compromisuri, poate să iasă bine.

WOW!

Păi atunci aşa voi face!

Asta mi-am şi zis atunci, şi în curând, o să cutreier ţara cu un show de stand-up pe care l-am numit #Love.

Şi la care vă şi invit cu cel mai mare drag din lume!

În fine, l-am cunoscut live deci, şi mi-a confirmat aşteptările, adică exact: Libidinos, pupincurist, şi fix genul de om cu care nu am chef să stau nici să beau un ceai cald iarna.

Nici când el e înăuntru şi eu afară-n zăpadă, gen.

În jurul acestui libidinos, stau mai mulţi oameni care fac showuri.

Şi sunt unii chiar foarte faini, pe care îi apreciez extrem de mult.

Sunt oameni cu talent, care fac stand-up în felul lor, şi cărora le urez succes.

Dar sunt şi agarici la fel de libidinoşi ca Libidinosul Lider pe care i-aş storci ca pe nişte viermişori din aceia albicioşi care sfărâmă bălegarul proaspăt din grajdurile vacilor.

Unul din lingăii ăştia este şi un …, numele, of, iar am uitat cum îi zice.

Că na, ca să pot să reţin un om, trebuie ca omul ăla să facă ceva ce se poate reţine. Un truism ce spun eu aici, dar mna, chiar nu pot să mă exprim altfel.

Ca să pot să te reţin şi să-ţi reţin numele înseamnă că m-ai impresionat prin ceva. Gen: umanitate, decenţă, bun-simt, respect.

Altfel, dacă eşti un mitocan crescut printre urşi şi porci mistreţi, şi îmi cer scuze urşilor şi porcilor mistreţi pentru comparaţie, nu, nu doar că nu te mai reţin, dar efectiv s-ar putea să te confund cu vreun şoarece sau ceva rahat gigant dacă ne-om mai ciocni întâmplător pe stradă.

Astăzi, o astfel de formă de viaţă, o asemenea giboancă de sex masculin, se bagă-n seamă cu mine pe facebook după deja stilul clasic de ţopârlan stătut.

“Hei, ce faci”.

Băi, vag, foarte bag, îmi amintesc parcă de tontul ăsta cum îmi cerşea pe la un open mic să îl filmez şi pe el.

Că mna, eu am un DSLR de care au profitat destui. Destui pe care i-am filmat moka, pe timpul meu, pe camera mea, pe bunăvoinţa mea luată în derâdere.

Unii cu bun simţ, ok, dar cei mai mulţi, nesimţiţi.

Şi cum şi nesimţiţii au bani de bere, le doresc succes în achiziţionarea unui DSLR pentru că e destul de ieftin pentru ei, sunt convinsă. Doar 30-40 de milioane. La cât de aroganţi şi băgăcioşi în seamă sunt, au ei bani şi de Nikon.

Cerşea el să îl filmez şi l-am refuzat. Pentru că nu mai mă ţinea bateria care se descarcă foarte repede.

Ori de atunci, ori că în lipsă de femei care să stea cu el, dubiosul ăsta se bagă în seama cu mine azi, eu nevorbind cu el mai mult de atunci de când cu cerşeala. El “Vreau”, eu “Nu”. Atata.

Adică mi-am dat seama că el trebuie să fie, pentru că tot stilul asta de cerşit, din timpul meu de data asta.

Îi răspund că fac bine, îl rog să treacă deja la subiect.

“A, că nu, doar asta era. Eu sunt bine oricum.”

PE CINE interesează cât eşti tu de bine, milog oropsit?

Te-am întrebat eu ceva? NU!

Ne-am povestit noi ceva, vreodată? NU!

Am schimbat noi vreo SINGURĂ propoziţie în această viaţă? NU!

Şi atunci? De ce cauţi de la mine scandal? Nu vreau să fac deloc scandal, deşi POT!

Pot să desfiinţez oamenii nu doar din vorbe, dar faptic, cu probe, ca la dosare groase. NU VREAU S-O FAC!

Sunt un om calm, în banca mea, în treaba mea, cu viaţa mea. Cu viaţa mea armonioasă.

CE cauţi tu în armonia mea şi de ce vrei ceva bârfă?

Întrebările sunt retorice. Pentru că răspunsul e evident şi îl ştim cu toţii.

Şomerii, CA EI, neiubibilii, CA EI, stătuţii, CA EI, nu au cu ce să-şi umple timpul.

Femeile nu îi vor, Prietenii s-au săturat de câţi bani le-au tot imprumutat pentru bere, bani pe care nu i-au mai primit niciodată înapoi, Vecinii s-au săturat de atâtea reclamaţii la poliţie, colegii s-au săturat de câte bârfe au tot auzit din gura lor.

Nu îi mai vrea nimeni. E de înţeles.

Ideea că dacă vrei să-ţi cauţi pacea, caută în altă parte, nu la mine!

Că şi la mine e ton de ocupat, când vine vorba de tine.

Cristina Patrascu

Despre Cristina Patrascu

Cristina Patrascu





Leave a Reply