Open Widget Area

se duce anul


English

photo-1477738224882-4eba549a81ea

Se termină anul asta și mă gândesc la ce am învățat, ce am câștigat, ce am pierdut.

Mă rog, nu s-a terminat anul, mai bine mă refer până în momentul când scriu acest articol.

Deci până acum am învățat ca cea mai importantă lecție că IF YOU DONȚ PAY IT YOU DONȚ VALUE IT.

Am făcut tot felul de lucruri gratis care nu au fost apreciate.

Mi se tot repetă lecția asta de foarte mult timp și se pare că nu vreau să o învăț deloc. :)

Pur și simplu sunt atât de fraieră că dacă mă roagă cineva să îl ajut cu câte ceva eu zic DA.

Când lucram ghid de turism am făcut observația asta care văd că e valabilă indiferent de domeniul de activitate și indiferent de naționalitatea omului.

Pe cel pe care îl ajutam, uite domnu aici e magazinul de unde iei cel mai ieftin, uitați doamnă, nu mâncați la restaurantul asta că nu prea are mâncare bună, nu mergeți la excursia aia că nu e frumoasă, celui căruia îi dădeam cele mai multe informații, cele mai mișto sfaturi, pe care îl îndrumam cel mai mult, fix de acolo venea aroganța.

Pentru că omul începe să înțeleagă că i se cuvine dacă tu nu îi dai cu țârâita.

Dacă omului, animalului om, nu îi explici în clar, Gigele, eu acum îmi fac timp din timpul meu pentru ține, Gigel o să înțeleagă că tu și-așa te plictiseai și cumva îți face un bine că îți mai faci și tu de lucru dându-i lui idei despre cum să își petreacă concediul.

Dacă dimpotrivă venea cineva și ma prindea intr=o săptămâna grea, cu multe tururi cu multe grupuri și nu prea aveam timp de stat la discuții omul ăla începea să aprecieze și doar un simplu “bună ziua” pe care îl dădeam.

Și atunci am avut revelația asta, că omul nu este recunoscător.

Sau mă rog, sunt foarte puțini oameni recunoscători.

Că și ajutorul asta pe care îl dai cuiva trebuie să fie cu multă măsură și doar punctual: acum am 10 minute, ok, ți le dau, dar trebuie să le prețuiești pe astea 10 minute ca să capeți data viitoare 15.

Dar eu nu vorbesc musai de cât de recunoscători sau nerecunoscători sunt oamenii.

Că până la urmă dacă dai ceva dai fără să asteti altceva în schimb.

Problema cea mai mare e că odată cu datul asta de timp și de servicii nu mai primești de obicei respect înapoi.

Anul asta a fost primul an când nu m-am mai gândit deloc la omul căruia i-am dat Block.

Am simțit că trebuie să dau Block, am dat Block și a dispărut instant și din gândurile mele persoana aia.

Înainte mă mai gândeam de ce, cum, când, dar acuma nu o mai fac.

Am dat Block și din motive de lispa de respect dar am dat Block și pentru că m-am simțit nedorită într-o relație de prietenie.

Poate că mai scriu un articol pe aceeași temă. La voi? Cum a fost?

Cristina Patrascu

Despre Cristina Patrascu

Cristina Patrascu





Leave a Reply