Open Widget Area

Singur


English

Mă întreabă şi acum destui de ce nu mai mă duc pe nicăieri, referindu-se la evenimente. La fursecăraie în mod special.

SINGUR

Au fost mai multe care s-au adunat şi am ajuns în punctul în care am decis că tot ce voi face, voi face doar de una singură. Voi fi doar eu în control. Doar eu voi avea telecomanda, ori altfel nu mai fac nimic.

Punctul decisiv a fost când după vreo 5 luni de muncă rezultatul nu a fost unul pe care îl doream, ba mai mult, am fost extrem de uimită să văd cât de uşor se aruncă cu pietre şi câtă invidie şi ură poate naşte un om ca mine care n-a luat mâncarea din faţa nimănui şi singura lui vină e că a avut o idee. Un plan.

Mi-a fost dat să trăiesc întorsături de situaţii. Să întâlnesc oameni deveniţi neoameni peste noapte. Şi cel mai dureros să văd indivizi pe care îi crezusem prieteni care se transformă în animale primitive însetate de sânge.
Oameni care încercaseră prin spate să stabilească relaţii profitabile financiar cu fix colaboratorii mei. Le mulţumesc şi acum că m-au anunţat, altfel aş fi rămas aceeaşi naivă care crede oamenii pe cuvânt.

Când afli că proiectul tău catalogat drept “grandios” chiar în momentul desfăşurării lui devine în câteva luni “o mizerie de proiect” doar pentru că ai atras atenţia unor lucruri care nu ţi s-au părut ok, atunci îţi spui clar că trebuie să încetezi să mai vrei să faci bine la modul general şi te concentrezi doar pe binele tău personal.

Dă-l încolo de proiect, mi-am zis. Unde naiba e prietenia?

Ajungi la concluzia mea, cum că Nimic şi Nimeni nu merită.

Cum că dacă ai curajul să spui cuiva că dacă îţi schimbă locaţiile cu doar puţin timp înainte de desfăşurare nu e ok, eşti aspru penalizat. Nu care cumva să ai îndrăzneala să îi spui cuiva că nu asta ne fusese înţelegerea. Nu care cumva să acuzi pe cineva nu doar că te manipulează, dar te minte scrâşnind din dinţi. Printre dinţi. Uitându-se la tine zâmbind.

Nu care cumva să spui ce nu îţi convine. Nu oamenilor cu stimă de sine scăzută oricum.

Lucrurile astea se discută matur doar cu oameni maturi. Greu de găsit.

M-am săturat de mâncătorie mai ales când miza este un pachet de biscuiţi. M-am săturat să fac voluntariat, m-am săturat de zâmbit fals pentru nişte poze de facebook, m-am săturat de facebook.

M-am săturat de diferenţe frapante între imaginea unor oameni de pe facebook şi ei- pe plan real.
M-am săturat cel mai mult de Lipsa de Respect cu care eşti tratat tu om serios, cel care pari insistent atunci când neseriosul nu mai răspunde.

M-am săturat să încerc să lucrez în echipă.
Pur şi simplu.

Am avut o perioada lungă de gândire când am pus efectiv pe hârtie ce câştig şi ce pierd, exact ca la ora de psihologie, şi am decis să fac ceva unde pot să fiu dependentă doar de mine.

Pentru sănătatea Dumneavoastră evitaţi excesul de sare, acru şi acrimi. Şi faceţi mişcare de câteva ori pe zi, la modul de alergare imediată de lângă omul cu minte strâmbă.

Omul cu minte strâmbă cică îndoaie şi lucrul drept.

Aşa că pentru sănătatea şi liniştea mea, am decis să aleg mai multă singurătate în ceea ce priveşte munca.

Că fac stand up în care pot să îmi scriu singură, să prestez singură, să îmi negociez spectacole singură, că fac promovare sau orice, vreau să fac singură.

Sau cât mai singură şi independentă cu putinţă.

Cristina Patrascu

Despre Cristina Patrascu

Cristina Patrascu





Leave a Reply